Acum cateva zile, auzim o vecina pe hol, vorbind la telefon:

Fataaaaaa, nu pot sa treeeec, e o pisica. Si stii ca mie mi-e frica de pisiiiiici!

Am pufnit amandoi in ras, ni-l si inchipuiam pe Tomp marele razboinic, dresat sa atace la fata. Cert este ca ne mai musca uneori de nas. Si face multa galagie, plange la usa sa il lasam pe afara.

Nu stiu cum ar fi reactionat duduia daca in loc de Tomp dadea de Africa, mata noastra de vreo 7 kile, cu moaca fioroasa. Si nu, nu i-am pus numele asta pentru ca e mare cat Africa, ci pentru ca semana cu o maimutica atunci cand era pui. Si sa nu mai deschid subiectul fratelui ei, Batman, care are 9 kile. Nu, nici lui nu i-am spus Batman pentru ca zboara. Ar fi cam greu, la gabaritul lui.

In alta ordine de idei, cred ca avem contaminare la apartamentul de langa. Am incercat sa il conving pe viitorul meu sot sa le zica dame de lux, dar tot curve le spune. Ma mir ca nu s-a activat baba bagacioasa. Cum, nu avem baba bagacioasa in bloc? S-o fi schimbat mersul lucrurilor in societate?

Apropo de convietuit (va place trecerea mea subtila?), voi aveti probleme cu vasele? La noi a fost, inca de la inceput, un ‘issue’ esential. Cum asa? Pai, el nu auzise de conceptul de “vase” pana sa ne mutam impreuna. Apoi, au inceput sa apara teancuri, dar eram fericiti. Le spalam cand se strangeau, mai el, mai eu, injuram amandoi, dar toata lumea este nervoasa la vase. It is known, cand speli vase trebuie sa iti blestemi dusmanii!

Dupa care eu n-am mai mers la munca si, dintr-o data, au devenit monstrul hidos care ma privea cu ura din bucatarie. Ii spuneam ceva de genul:

– Eu nu mai suport, e ceva acolo, un ochi care se uita la mine!

Drept urmare, ma ocupam de vase. Nimic de spus, dar ma enervam cand vedeam ca el venea acasa si era tot un calculator. Dar ce nu intelegeam este ca in viata lui nu se schimbase nimic. Era o continuitate perfecta. In viata mea se schimbase ceva si uram faptul ca el nu se simtea responsabil pentru “vase”. Imi spunea uneori:

– Boss, exista un fuckin’ weekend! Sunt singurele zile in care am timp si ok, cred ca atunci pot sa pierd o ora pentru ele.

Si asa incepea cearta. Dupa care iar am mers la munca si m-a durut undeva. Da-le naibii de vase!

Acum, am ajuns la un al saptesprezecelea nivel, in care pe mine ma doare in cot, si-au ajuns lui sa i se para monstrul cu un ochi din bucatarie! Si cred ca gandeste ceva de genul “Chiar nu e in stare sa spele un cutit? Sta toaaaata ziua acasa. Nu ca sta degeaba, dar chiar nu se uita vasele alea in ochii ei? Ce s-a intamplat cu fata de acum doi ani pentru care erau ceva insuporfuckingtabil???“

8 gânduri despre “Noi avem pisica de atac

  1. Am auzit persoane care au teama de psici desi aceasta este nefondata, dar si pisici care ataca pur si simplu si pe alea nu le agreez deloc. Chiar le urasc pe cele care fac parte din categoria a doua si nu inteleg de ce ar tine stapanii o astfel de pisica

    Apreciat de 2 persoane

  2. Eu ador pisicile! Am un pisic de vreu an si ceva si multe, multe pisici, ca nu le vrea nimeni! Noroc ca bravul catelus le iubeste la fel de mult ca mine! 😀 Cat despre vase… la fel!! 😀

    Apreciat de 2 persoane

  3. :)) Da nasoala treaba cu vasele, nici mie nu imi place sa le spal. Si mai e si faza aia ca dupa ce termini tot de spalat, te bucuri tot si constati ca mai era si tigaia…. FUCKKK

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.