Se poate ca lumea sa vina la vinuri. Urmand aceasta idee, joi am participat la un workshop legat de viticultura in general si vinurile Olteniei in particular, la invitatia Ralucai Brezniceanu si a Asociatiei Bloggerilor Olteni. Acesta a fost organizat in Craiova de catre Facultatea de Horticultura iar in cadrul evenimentului s-a discutat despre spatii viticole, promovarea oenoturismului si nu numai.

In prima faza, m-a frapat si m-a pus pe ganduri faptul ca specializarea in horticultura a fost descrisa ca fiind una de succes. De asemenea, a fost prima data cand am auzit despre oenoturism. Desi imi dadeam seama ca vinul poate fi o atractie pentru turisti, nu realizam ca poate fi insusi scopul unei calatorii. “Drumul Vinului” a fost unul dintre subiectele dezbatute pe larg, ducand chiar la o disputa. Ca de obicei in astfel de situatii, s-au cautat vinovati pentru faptul ca nu se vinde acest concept, si nu pot sa nu remarc obiceiul romanului de a arunca cu pietre.

Intre regiunile viticole se afla si Oltenia, o zona ideala ce detine o istorie straveche, rezultatul acestui lucru constand intr-o serie de vinuri de calitate, despre care ne-au vorbit specialisti si pasionati deopotriva. Ei isi doresc ca vinurile din zona sa devina o marca usor de identificat, insa in ce masura se poate realiza acest aspect, ramane de vazut. Cred totusi ca exista potential si exista, de asemenea, vinuri ce au castigat premii importante.

Am aflat cate ceva si despre Domeniile Vanju Mare. Se pare ca in zona au existat plantatii de vin inca din anii 1000-700 i.e.n. Uimitor, nu-i asa? Gama lor de top este Prince Vlad, apoi ar mai fi Domeniile Vanju Mare, 5 Motive si, ultima lor creatie, Lacrima de Soare. Ce nume poetic!

Eu nu ma pricep la vinuri, desi imi place sa le beau, insa am apreciat mentiunea domnului prof. Aurel Popa cum ca “aceasta planta a contribuit la civilizatia umana”. Acesta a adus in discutie o sumedenie de aspecte legate de traditia acestei indeletniciri. Au urmat o serie de informatii referitoare la lucruri despre care nu aveam habar, cum ar fi runcurile din Dolj (spatii destinate protectiei plantelor) sau acoperisurile pivnitelor facute din coarde uscate de vita. Mi s-a parut interesanta si referinta la dezastrul filoxeric (un alt termen nou pentru mine).

Mai apoi, Daniel Botea a vorbit despre diverse metode de promovare si proiecte in acest sens. Unul dintre acestea ar fi “Branzeturi cum se cuVin”, in care regasim o situatie de tip win-win: bloggerii invata despre vinuri si branzeturi, cramele au ocazia sa le prezinte, iar locatiile unde au loc evenimentele se promoveaza. Diana Nedelcu, AROTT, a vorbit si despre “Sommilabour” un proiect ce implica o serie de traininguri pentru somelieri.

Din pacate intalnirea mi-a lasat, oarecum, un gust amar: se pare ca in Romania se importa masiv si ca, in ceea ce priveste vinul, “nu putem sa producem nici macar ce consumam”, conform spuselor domnului ing. Catalin Genoiu, ONVPV. Cu toate acestea, indemnul meu final este sa sprijinim economia locala. Si o putem face prin cumpararea de vinuri romanesti.

6 gânduri despre “Nu este nevoie ca vinurile sa plece in lume

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.