Stiu ca in aceasta perioada lumea isi face poze la piscina sau la plaja, se bucura de mare si de vacanta, dar subiectul despre care vreau sa vorbesc astazi este unul dur.

Pot sa povestesc cum am ajuns acolo unde nu trebuia sa fiu, dar adevarul este ca nu are importanta. Nu ar fi trebuit sa fiu acolo. Dar o serie de intamplari in acea zi m-a condus catre acel semafor. Asadar, iata-ma pe mine, cu o inghetata de la McDonalds in mana, pe jumatate topita, in fata trecerii de pietoni. S-a facut verde, am trecut pana la jumatate si am vazut ca pe cea de-a doua parte a trecerii era rosu. M-am uitat in stanga si in dreapta, am vazut ca masinile erau oprite la semafor, asa ca am trecut repejor.

Am mai facut cativa pasi pe trotuar si-apoi am auzit in spatele meu o bufnitura groaznica, oribila. Am putut simti in aer ca s-a intamplat ceva ingrozitor, iar timpul a incetinit, exact ca in filme. M-am intors si, vazand bucati dintr-un autoturism imprastiate pe drum, inima a inceput sa-mi bata. Am luat-o la fuga instant inapoi, cu gandul ca-s oameni care aveau nevoie de ajutor.

Dar ajungand pe drum… nu am mai stiut cum sa ajut. In mijlocul haosului creat, era o femeie intinsa, inconstienta. Am trecut printr-un milion de stari in cateva secunde. Nu stiam daca este moarta sau daca este in agonie. De nicaieri au aparut oameni, am inceput sa ne intrebam unul pe celalalt daca am sunat la salvare. Nu le intelegeam cuvintele, asa ca am scos telefonul. Am incercat de doua ori sa sun si nu se forma legatura. Abia 10 minute mai tarziu mi-am dat seama ca, in loc sa sun la 112, sunam la 211. Din cauza socului.

Am crezut mereu ca sunt genul de persoana care isi pastreaza sangele rece, dar acel moment mi-a demonstrate contrariul. Ora era 20.00. Stiu, pentru ca mai apoi m-am uitat in telefon. I-au raspuns fetei de langa mine, asa ca am bagat telefonul in buzunar si m-am apropiat de femeie. Parea ca incepe sa reactioneze. Mi-a fost frica sa o ating, dar i-am spus ca ambulanta e pe drum, ca o sa fie bine, desi nu stiu daca ma auzea.

Am stat cateva minute cu inghetata in mana, in stare de soc, in timp ce priveam cum femeii ii sarea sangele, suvoaie, din nas si din gura, pana cand s-a facut o balta pe asfalt. Ma vedeam pe mine intinsa pe asfalt, tanguindu-mi ultimele cuvinte printre straini, fara ca cineva sa ma tina de mana si sa-mi spuna ca o sa fie bine…

Incercam sa imi amintesc tot ce stiam despre primul ajutor, dar nu era mai nimic in capul meu. Le spuneam doar, intr-una, oamenilor care avusesera mai mult curaj decat mine si se apropiasera de ea, sa nu o miste, sa nu ii schimbe pozitia. Unul dintre ei i-a pus mana sub cap, si tin minte ca atunci cand a venit ambulanta l-au certat. A durat, cred vreo 4-5 minute pana sa vina.

Eu am avut noroc… dar mai are oare viata prioritate?

Reclame

2 gânduri despre “Am stat cu inghetata in mana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.