Abia atunci cand Covid-19 a inceput sa fie singurul subiect abordat in familie, intre prieteni si in mass-media, am facut un efort si m-am documentat putin. Cu toate acestea, cazurile erau putine, mortile rare, si am concluzionat ca nu merita atentie un virus care omoara mai putini oameni decat o fac accidentele de masina.

Dar in momentul in care lucrurile au devenit serioase, m-a cuprins frica… dar nu pentru viata mea sau a celor dragi. Si nici de izolare, pentru ca m-am gandit ca nu poate dura mult. In plus, sunt o introvertita singuratica, asa ca statul in casa nu a fost extrem de greu. Dar tot mi-a fost dor de contact uman, de prieteni, de socializare. Si mi-a fost dor mai ales de lumina soarelui… Cred ca privilegiatii carantinei au fost cei ce stau la curte, fapt care m-a facut sa vad importanta unei case, dincolo de celelalte avantaje.

Ma consider o persoana realista, asadar mi-am dat seama ca nu e de gluma cand am vazut si auzit cum persoane apropiate dau lock-down la activitate sau isi arunca hainele direct in masina de spalat cand vin de afara. Un lucru pe care l-am anticipat a fost panica (si chiar inconstienta, deseori) a celor din sistemul medical. Am inceput sa aud, de la cunostinte, de oameni carora li s-au amanat operatii, care nu au mai fost luati de ambulanta, care au murit pentru ca nu au primit la timp tratamentul de care aveau nevoie. Clinicile particulare (singurele pe care majoritatea ne bazam, daca e sa o spunem pe-a buna) si-au inchis portile, asadar am amanat investigatiile anuale. Si mi-a fost teama in acea perioada ca daca voi avea o problema medicala nu voi primi ajutor.

Am avut grija, o vreme, sa nu am contact cu persoane in varsta sau din grupa de risc, si am stat cu dezinfectantul la usa / pe birou. De imbolnavit, nu stiu daca am facut-o. Sotul meu si-a facut teste (de la farmacie) cand a avut simptome dar au iesit negativ. Colegii mei si-au facut teste (la cabinete private, inclusiv de anticorpi) si le-au iesit tot negative. Insa bunicul meu, care are 86 de ani si este bolnav, a fost depistat pozitiv. Nu a avut probleme, i-au aparut doar pe radiografie “mici modificari pulmonare”.

Apoi, am amanat de trei ori nunta pana sa prind ocazia sa o organizez (in cerc strans), dar fiind un interval de timp foarte scurt, a necesitat mult stres si efort. 

Cam asta este experienta mea. Mai multe despre asta am scris AICI. La tine cum a fost?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.